manastireapasarea.ro - un site ce promoveaza imaginea Manastirii Pasarea

Articole in presa.

Îngeriţele de la Brăneşti

Prin geana unei dimineti geroase de ianuarie, un grup de femei imbracate in haine calugaresti strabat anevoie o campie ingropata sub nameti de zapezi. Frigul, pustiul locului, asezarile tiganesti de la marginea orizontului le fac sa mearga cu pas grabit. Tacute, isi fac din cand in cand semnul crucii, rugandu-se Domnului sa le vegheze pe drumul lor. Nu-l strabat prima data. Campia aceea, maturata de ninsorile si crivatul iernii sau ingropata toamna-n noroaie, este Golgota lor catre telul pe care si l-au ales: o scoala menita sa ocroteasca sufletele copiilor, de raul raspandit pe pamant. Subtirele si-nfrigurate, luptand cu iarna si cu nalucile noptii, ele ard de dorinta de-a ajunge mai repede la elevele lor. Sunt maici-profesoare, "luminatoarele" primei serii de eleve de la Seminarul Teologic Monahal "Pasarea" din comuna Branesti. Daca vor avea puterea sa strabata ani de zile campia, ostenindu-si picioarele pe drumul bolovanos, minunea aceasta se va intampla: primele absolvente ale scolii intemeiata de ele vor preda religia in invatamantul mediu din toata tara, impartind lumina invataturii crestin-ortodoxe printre copii. Sarace ca Iov, dar cu licar de candela in suflet si pe obraz, maicutele care lupta cu iarna pe campia aflata nu departe de Bucuresti, au credinta ca truda lor va stavili cu aripi de inger haosul cel lumesc. Viitorul copiilor nostri trebuie sprijinit prin forta ocrotitoare a credintei in Dumnezeu. Cu telul acesta in minte, zi de zi, la ora sapte si jumatate, maicile calatoare patrund in scoala la fel de rece precum iarna de-afara, unde impreuna cu elevele seminariste multumesc Domnului, pentru bucata de paine care sade alaturi de cana cu ceai. In sala de mese e frig, ferestrele incaperii sunt inghetate, se aud numai gandurile care il cheama pe Dumnezeu.

Inca din anul 1994, un grup de calugarite din marele sobor de maici al Manastirii "Pasarea" de langa Bucuresti, absolvente ale Facultatii de Teologie, au avut ideea nobila a intemeierii unui Seminar Teologic, care sa asigure calificarea de cadre didactice pentru predarea Religiei in scolile romanesti. Constiente de greutatile misiunii pe care doreau sa si-o asume, inimoasele maici, in frunte cu Preacuvioasa monaha Mihaela Costache, au plecat la Bucuresti sa ceara sfatul Episcopului Vicar al Patriarhiei Romane, Preasfintia Sa Teodosie Snagoveanul. Din clipa aceea, bunul si inteleptul Episcop Vicar a devenit principalul ctitor moral si material al liceului, sprijinind decisiv initiativa maicilor de la "Pasarea". Preasfintia sa a obtinut atat aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, cat si aprobarea Ministerului Educatiei Nationale, numind-o pe stareta manastirii, monahia Lucia Dumbrava, ca primul director onorific al seminarului. Si uite asa, la inceputul toamnei anului 1995, intr-o casuta modesta, dar foarte curata din incinta Manastirii "Pasarea", debutau cursurile Seminarului Teologic Liceal Monahal, precedate de o ceremonie religioasa in cadrul careia binefacatorul ctitor Teodosie Snagoveanul a tinut o cuvantare emotionanta, in care a binecuvantat scoala ce-si deschidea portile.

Inceput de drum

Douazeci si doua de candidate, in majoritate maicute adolescente de la alte locasuri manastiresti, au trecut probele eliminatorii de aptitudini muzicale si dictie (avand in vedere specificul pedagogic si teologic al liceului), castigand, in egala masura, examenul de intrare. Elevele erau gazduite la casele maicilor de la "Pasarea", platindu-si dupa posibilitati (care s-au dovedit, de cele mai multe ori, modeste) hrana zilnica. Dupa primii doi ani de existenta ai seminarului, devotata maica Mihaela, impreuna cu maica stareta si intregul consiliu profesoral si de administratie au inteles ca liceul fusese dorit de toata lumea, dar nu era ajutat de nimeni... Singura exceptie o reprezenta ctitorul institutiei, Preasfintia Sa Teodosie Snagoveanul, care n-a incetat nici o clipa sa le trimita elevelor scolii ajutoare in hrana si bani, pentru a-si procura manuale. Abia in al treilea an de existenta, primaria comunei Branesti a inceput sa suporte cheltuielile de energie electrica si sa livreze cateva tone de lemne, pentru incalzirea pe timpul iernii. Din 1997, cand prima generatie de eleve ajunsese in clasa a XI-a, casuta modesta din incinta Manastirii "Pasarea" a devenit neincapatoare, iar cursurile seminarului s-au mutat in cladirea scolii din Cozieni, un sat aflat in vecinatatea locasului manastiresc. Dupa inca doi ani, numarul elevelor sosite din toata tara se apropia de o suta, facand aproape imposibila gazduirea lor in sfanta manastire, fara sa mai punem la socoteala faptul ca viata de obste a maicilor nu-si mai putea continua cursul normal. A fost nevoie de o noua interventie a Preasfintiei Sale Teodosie Snagoveanul si scoala de maici s-a mutat la Branesti.

Invatand despre Dumnezeu

La 1 Septembrie 1999 incepea cel de-al 5-lea an de invatamant al Seminarului Teologic Liceal Monahal "Pasarea", in noul "sediu", aflat intr-un corp de cladire aproape abandonat. Seminarul a primit intregul etaj trei, pe care l-a zugravit si curatat cu mijloace proprii. Au fost amenajate sase dormitoare, in care incap cate 12-13 fete. Fiecare incapere are o sora, investita cu titlul de responsabila a dormitorului. Cele 70 de fete gazduite acolo sunt impartite in patru clase, de la a IX-a pana la a XII-a. In afara cancelariei si a camerei pedagogului, a mai fost amenajat un Paraclis, unde se fac rugaciuni. Bancile din clase au fost luate cu promisiunea rambursarii datoriei, insa pana acum nu s-au putut obtine banii necesari. Paturile din dormitoare, vopsite tot cu mijloace proprii, au fost luate de la un batalion disciplinar al Armatei, care le scosese la "casare", ceea ce face ca elevele scolii sa doarma, de fapt, pe paturi de puscariasi. La grupurile sanitare nu s-au facut toate reparatiile necesare, din aceleasi motive de neputinta financiara. Probleme asemanatoare exista si la cantina, ca sa nu mai vorbim de inzestrarea bibliotecii seminarului, stiut fiind cat de scumpe sunt cartile teologice. La intrarea pe culoarul etajului a fost instalat un grilaj de fier, care se inchide cu lacat, iar fetele sunt pazite, in fiecare noapte, in mod benevol, de tatal uneia dintre eleve. Dar problemele cu care se confrunta directoarea seminarului teologic, rabdatoarea si incercata maica Mihaela Costache, nu se incheie aici. Cursantele platesc doar 15.000 de lei lunar pentru trei mese pe zi, insa explozia preturilor la alimente va face imposibila mentinerea taxei la un asemenea nivel modest. Pe langa aceasta suma, mai exista o taxa lunara de 50.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor globale de intretinere, cu toate ca la robinete curge numai apa rece, ceea ce face ca spalatul sa fie un adevarat chin pentru bietele fete nevoite sa-si incalzeasca cate o oala cu apa la un aragaz cu butelie. Intr-o asemenea atmosfera, in care viata de internat capata o asprime de campanie militara, maicile-eleve, in frunte cu profesoarele lor, se pregatesc sa aduca lumina invataturii si-a moralei crestine printre copiii din scoli. Dumnezeu sa le ocroteasca!

In loc de epilog

In fiecare dimineata, la ora cinci si jumatate, maica Mihaela se trezeste din somn (in casa monahala unde traieste de la varsta de 13 ani, cand a intrat in Manastirea "Pasarea", ca ucenica a maicii Pahomia Marinescu, acum in varsta de 85 de ani). Se spala, se imbraca in vesminte calugaresti, isi spune rugaciunile, dupa care porneste la drum, insotita de maica Peregrina, administratoarea seminarului, de celelalte maicute profesoare si de monahiile ce alcatuiesc personalul auxiliar. La ora sase si jumatate, cand calugaritele parasesc manastirea pregatindu-se pentru lupta cu drumul peste campia care desparte Pasarea de Branesti, elevele interne sunt trezite din somn de maica Heruvima, care locuieste impreuna cu ele, indeplinind functia de pedagog supraveghetor. Infrigurate, se inghesuie in fata robinetelor cu apa rece, dupa care se imbraca si se aduna in Paraclisul improvizat intr-o sala pentru a rosti rugaciunile diminetii.

La ora opt fix incep cursurile. Intr-o clasa se preda Istoria Noului Testament, in cealalta se invata greaca sau latina, iar intr-o alta incapere se aud glasurile diafane, de ingerite, ale fetelor care psalmodiaza la ora de muzica religioasa. Sunt ingerite cucernice dar sarmane, multe dintre ele venite din Bucovina sau din Ardeal, unele dintre ele orfane, abandonate din fasa de "bunii" parinti...

Inainte ca bratul de cumpana al zilei sa se incline catre apus, grupul de maici - profesoare masoara iarasi sub picioarele lor obosite campia, facand drum intors peste coastele pamantului inghetat. Singura deosebire este ca acum au noaptea in fata, ca oboseala mai imblanzeste nalucile inserarii, pe care maicile, invesmantate in straie de manastire, o strabat in tacere, calauzite de steaua din sufletul lor. Acolo, in adanc, arde multumirea unei zile implinite si speranta ca truda lor va deveni adevar. Seminarul Teologic Liceal Monahal "Pasarea" este, in marea lui saracie si modestie, o repetitie pentru Rai.